Bine ati venit pe blogul meu

luni, 27 iulie 2009

Cugetari- Nicolae Iorga

"Sufletele tari nu sunt cele razimate pe multe proptele, ci acelea care stau numai pe temelia lor.
E ciudat cum se pot gandi oamenii la moarte cand e atat de facut in viata!
Lenea nu e odihna si de aceea ii lipseste multamirea
Minciuna nu poate lua nimic din adevar, precum negura nu face ziua mai mica.
Viata nu e buna, nici rea, e ceea ce este.
Poate numai daca as fi vesnic as dori sa stiu ce e moartea.
Scrisul tau sa fie ca rasina ce curge din brad: viata revarsata.
E un singur fel de prietenie, sunt multe feluri de dragoste.
Daruieste semenilor tai macar zambetul de toate zilele! Si inima ta se va incalzi de dansul de la o vreme.
Pentru durerea ta, stai singur, la bucurie cheama si pe altii; numai asa vei avea tovarasi nefatarnici.
Pentru fiecare om e un drum catre fericire: acela pe care e chemat sa mearga.Cei mai multi nu-l gasesc niciodata.Cei cuminti incearca pana la moarte.Cei mai prosti se trantesc la pamant si plang ca sunt nenorociti.
Mi-ar fi lene sa fiu lenes.
Poti invata in patru feluri: pentru scoala, pentru viata, pentru tine si pentru orisicine.
Intelepciunea e a ta numai cand o dai altuia: altfel, ea este numai in tine.
Ai toata viata un scolar pe care niciodata nu trebuie sa-l pierzi din ochi: tu insuti.
Vai de cel care tine minte pedeapsa si uita greseala!
Nu scrie si nu fa nimic de care sa-ti poate fi rusine.
Dreptatea e ca sanatatea lumii.
Scrie ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul.
Pentru a fi un erou ti se cere caracter, pentru a juca un erou, talent.
Cei cari cer prietenia fara a o da in schimb sunt hoti de suflete.
Ca sa vezi in adancimi, adu-ti lumina ta.
Copiii trebuie cerescuti pentru ei, nu pentru parintii lor.
Nu e greu sa gasesti adevarul, e greu sa ai dorinta de a-l gasi.
Adevarul e pretutindeni, dar nu-l recunoaste decat acela care-l cauta.
Un invatat are doua datori : sa invete el necontenit si sa invete necontenit pe altii.
Nu parasesti un ideal fara sa-i lasi ceva din fiinta ta.
Gandurile rele se alunga prin fapte bune.
Nu e poet acel care nu e pentru tot poporul sau.
Sa stii unde esti, sa descoperi ce trebuie acolo sa incerci tot ce poti incerca in vederea acelei nevoi sunt cele trei radacini ale intelepciunii.
Faima se rugineste daca nu o cureti prin munca in fiecare zi.
Insulta e declaratia infrangerii.
Cunoaste-ti prietenii pentru a-i iubi si dusmanii pentru a-i stapanii.
Poti admira ce n-ai inteles bine, dar nu poti iubi ce n-ai inteles bine.
A scrie o carte inseamna a face actul social al frumusetii si intelepciunii.
Oamenii pe cari nu i-ai invinge prin lupta ii castigi pe incetul prin munca.
Drumul lung incepe de unde ai obosit.
O tara sunt oamenii dintr-insa.
Copiii sunt mugurii unei generatii noua.
E un om mare acela care poate fi tot asa cu oricine.
Cei mai multi traiesc zile, putini traiesc viata.
Cine scrie pentru putini, scrie pentru aceia, cine scrie pentru sine, scrie pentru toti.
Cu aceeasi minciuna nu-ti poti pescui de doua ori aceeasi incredere.
Cand intre doi oameni e o neintelegere, fiecare e dator sa caute daca nu cumva el n-a inteles,
Tinerii viseaza inainte, batranii viseaza la urma; la mijloc barbatii lupta.
Esti cel mai in masura de a-ti cunoaste defectele si singurul in masura de a le indrepta.
Nu zi niciodata: stiu si pot, fara sa te intrebi pentru ce stiu si pentru ce pot?
Un om cult inseamna o minte deschisa catre bunatate si frumusete.
Vei fi cu atat mai fericit, cu cat va trai mai mult in tine copilul ce ai fost."

sâmbătă, 25 iulie 2009

Luna eterna

O noapte linistita, cu un cer senin se asterne peste mine.Nu stiu de ce simt o durere in suflet, dar totusi imi vine sa zambesc.Privesc stelele care vegheaza Luna sau invers Luna le vegheaza.Imi amintesc de Luna care veghea candva deasupra mea, care avea o raza ce emana o liniste care imi oferea un somn cat se poate de bun.Parca Luna aceea nu o mai vad, sau poate nu o mai recunosc.Nu se poate, atata timp am fost impreuna si sa nu o mai stiu? Asa ceva nu imi permit, nu admit uitarea pe care nu o consider altceva decat o forma de a lasa loc si altor intamplari care urmeaza sa se asterne pe scena vietii tale, dar eu mai am suficient loc vacant pentru alte escapade.Acum nu vreau ceva nou, acum vreau ceva ce a existat, ceva ce mi-a fost aproape candva si acum nu o mai gasesc. Unde e Luna care fara sa scoata un sunet imi spunea povesti, povesti pe care alti copii nu le stiu, povesti care se implinesc, povesti ce nu au un sfarsit, nu au un numar fix de personaje, dar rolul protagonistului este stabilit, acela sunt eu. In povestea mea pana la un drum nu lipseste Luna, nu lipsesc razele ei care parca transmitea viata celor care le priveau.Acum e o alta Luna, poate cea "veche" a lasat locul unei alte mai tinere pentru ca vorba lui Amza Pella " tineretea e varsta faptelor mari " si din acest motiv Luna cea batrana s-a retras intr-un loc de unde urmareste actiunile intreprinse de cea careia i-a lasat locul. Nu stiu daca Luna cea tanara va putea sa ajunga la treapta la care a ajuns predecesoarea sa, stiu doar ca va trai toata viata cu vorbele incurajatoare ale batranei Lune " increde-te in puterea ta si vei reusi". Pentru mine imaginea Lunei plina de riduri va straluci mereu in mintea mea si ori de cate ori privesc in trecut ea va lumina ca altadata, ea ma va urmari mereu, imi va urmari fiecare pas, fiecare gest si nu pot sa nu privesc spre cer si sa ii multumesc bunicii, Luna care straluceste intr-un univers instelat cu amintiri...

vineri, 3 iulie 2009

Speranta si Increderea

De ce trebuie sa ti se taie aripile tocmai atunci cand vrei sa zbori?
De ce trebuie sa se ofileasca floarea tocmai atunci cand vrei sa o admiri?
De ce trebuie sa se intunece atunci cand vrei sa privesti soarele?
Pentru ca noi nu vedem decat o parte a minunatiilor,iar Dumnezeu vrea sa ni le arate si pe celelalte insa noi renuntam doarece nu am obtinut ce ne-am dorit.Sisif spunea ca " nu exista soare fara umbra" , orice lumina este legata de intuneric, orice deznadejde este legata de speranta.Dar daca speranta moare ultima ce se va intampla daca nu mai avem speranta, vom fi elegiaci? Daca vom avea speranta vom fi fericiti? Nu poti fi fericit si daca nu speri? Nu poti castiga ceva daca nu speri? Nu exista ceva mai puternic decat speranta? Ce se intampla cu Don Quijote daca doar spera ca va ajunge la doamna lui si o va apara? Ce se va fi intamplat cu el daca doar spera ca Sancho Panza i-ar fi dus scrisorile domnitei lui ( desi acesta mergea pana in vale, iar la intoarcere spunea stapanului sau ca domnita si-a primit scrisoarea).Ce se va intampla cu Sisif daca doar spera ca va putea duce bolovanul in varful muntelui, sau cu Don Juan care spera ca va putea sa fie pe placul tuturor femeilor.Ce se va intampla cu Anna Karenina daca doar spera ca isi va revedea fiul si va fi alaturi de el de ziua lui? Acestia nu doar au sperat! Speranta nu le-a fost suficienta pentru a putea realiza ce si-au propus.Speranta a fost primul pas, care nu duce niciodata la izbanda in cazul in care nu mergi mai departe, ramai doar la stagiul de speranta.Trebuie sa crezi si sa te increzi ca o sa reusesti, nu doar sa speri.Sisif a avut incredere in puterea lui si a reusit, dupa care a trebuit sa o ia de la inceput, dar nu si-a pierdut increderea ca in conditiile in care " coborarea se face uneori in durere, ea poate sa se faca si in bucurie".Don Quijote a avut incredere in Sancho Panza care l-a ajutat sa traiasca in iluziile lui care ii consacrau momente de fericire.Anna Karenina in ciuda impotrivirilor celorlalti a fost la fiul ei de ziua acestuia pentru ca a avut increde ca va putea trece peste obstacole doar pentru a-si strange fiul in brate, iar Don Juan a atras simpatia tuturor femeilor, chiar daca apoi le oferea doar dezamagirea.
Noi ce ne facem daca pierdem increderea, ramanem doar cu speranta? Facem doar un pas?
Viata e un front de pe care nu putem pleca decat ca invinsi sau ca invingatori.
Tu in ce categorie te inscri?