Bine ati venit pe blogul meu

sâmbătă, 25 iulie 2009

Luna eterna

O noapte linistita, cu un cer senin se asterne peste mine.Nu stiu de ce simt o durere in suflet, dar totusi imi vine sa zambesc.Privesc stelele care vegheaza Luna sau invers Luna le vegheaza.Imi amintesc de Luna care veghea candva deasupra mea, care avea o raza ce emana o liniste care imi oferea un somn cat se poate de bun.Parca Luna aceea nu o mai vad, sau poate nu o mai recunosc.Nu se poate, atata timp am fost impreuna si sa nu o mai stiu? Asa ceva nu imi permit, nu admit uitarea pe care nu o consider altceva decat o forma de a lasa loc si altor intamplari care urmeaza sa se asterne pe scena vietii tale, dar eu mai am suficient loc vacant pentru alte escapade.Acum nu vreau ceva nou, acum vreau ceva ce a existat, ceva ce mi-a fost aproape candva si acum nu o mai gasesc. Unde e Luna care fara sa scoata un sunet imi spunea povesti, povesti pe care alti copii nu le stiu, povesti care se implinesc, povesti ce nu au un sfarsit, nu au un numar fix de personaje, dar rolul protagonistului este stabilit, acela sunt eu. In povestea mea pana la un drum nu lipseste Luna, nu lipsesc razele ei care parca transmitea viata celor care le priveau.Acum e o alta Luna, poate cea "veche" a lasat locul unei alte mai tinere pentru ca vorba lui Amza Pella " tineretea e varsta faptelor mari " si din acest motiv Luna cea batrana s-a retras intr-un loc de unde urmareste actiunile intreprinse de cea careia i-a lasat locul. Nu stiu daca Luna cea tanara va putea sa ajunga la treapta la care a ajuns predecesoarea sa, stiu doar ca va trai toata viata cu vorbele incurajatoare ale batranei Lune " increde-te in puterea ta si vei reusi". Pentru mine imaginea Lunei plina de riduri va straluci mereu in mintea mea si ori de cate ori privesc in trecut ea va lumina ca altadata, ea ma va urmari mereu, imi va urmari fiecare pas, fiecare gest si nu pot sa nu privesc spre cer si sa ii multumesc bunicii, Luna care straluceste intr-un univers instelat cu amintiri...