Bine ati venit pe blogul meu

luni, 3 august 2009

Rascolirea trecutului

Uitarea...cuvantul care imi rasuna in permanenta in minte, cuvantul pe care nu il doresc, pe care incerc sa il sterg din vocabular, dar nu pot, ne invartim in jurul lui parca este un Soare al modernitatii, un punct in jurul caruia se invarte tot ce apartine noului.Uitam cine am fost, uitam cum am fost.De ce? Ne e frica sa ne rascolim trecutul? Ne e rusine de trecutul nostru? Ne e rusine de intamplarile de care am fost mandri atunci cand le-am savarsit, iar acum dorim sa le stergem cu un burete numit uitare? Mai demult eram mult mai deschisi, eram neinfricati, dormeam cu usa deschisa fara sa ne fie frica de faptul ca s-ar putea intampla ceva dramatic, dormeam pe iarba fiind protejati de un caine care nu a vazut doctorul veterinar niciodata si aveam ca lumina stelele. Mergeam noaptea prin padure crezand ca o sa gasim o comoara fara sa ne fie teama ca ne va ataca vreun animal. Mangaiam toti cainii care ne apareau inainte fara sa il intrebam pe stapan daca e vaccinat; mancam morcovi scosi din pamant si spalati doar in paraul din care isi alinau setea si animalele fara sa ii radem si celelalte operatiuni care se fac azi pentru a elimina bacteriile. Cu ceva timp in urma orice copil ne era prieten, nu urmau atatea intreabari unde stai? cati ani ai? cati frati ai? aceste interogatii erau inutile; ne imprieteneam prin intermediul jocului, un joc ce ne picta fiecarui congener un zambet . Acel joc era mijlocul nostru de comunicare. Dar acum ce suntem? Suntem niste persoane care evita pe cat posibil intalnirea cu ceilalti, persoane care acum nu mai lasa usa deschisa, ci si-a pus interfon si a mai adaugat inca 4 lacate ca sa fie sigur ca nu intra nimeni. Suntem niste persoane care au uitat regulile jocului, au eliminat si participantii, iar acum suntem singurii care mai jucam, un joc fara reguli pe o scena fara spectatori. Cine mai este curios sa cunoasca minunatiile padurii? Auzim doar definitia: Padurea este un loc periculos. Este periculoasa pentru ca nu oricine patrunde in ea? Este periculoasa pentru ca nu oricine ii cunoaste minunatiile? Am ajuns sa nu mai vedem nicio minunatie, sa ne gandim doar la problemele noastre, sa nu mai luam in considerare ce zice o alta persoana. Am ajuns sa traim singuri, izolati intr-o lume doar a noastra in care uitam si cine suntem...