Bine ati venit pe blogul meu

joi, 10 decembrie 2009

Psihologia poporului roman


Poporul roman este natiunea pe care unii o repudiază, alţii o apreciaza sau altii nu o cunosc.Romanii nu sunt cei de peste hotarele tarii, nu sunt cei de la conducere, sau cei care au o cetatenie romana. Romani sunt cei care se simt romani si nu e nimic rau in aceasta cu toate ca avem aceasta tendinta de a repudia tot ce e romanesc, dar nu tot ce e romanesc este rau realizat. Romanilor le sunt atribuite anumite trasaturi prin prisma emigrantilor.Dar daca un roman din Spania se comporta necivilizat aceasta nu inseamna ca toti sunt asa sau daca un roman din Franta este erudit, aceasta calitate nu se poate atribui tuturor conaţionalilor sai.Poporul roman a fost studiat de mai multi slujitori ai literaturii, printre care si Constantin Radulescu Motru.Vor urma cateva citate din celebra carte a domnului Motru " Psihologia poporului roman".

  • " Populatia satelor romanesti, dimpotriva, sta sub traditia muncii colective.Fiecare satean face ceea ce crede ca va face toata lumea.N-are curajul sa inceapa o munca decat la termele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii este, pentru sateanul roman, nu un simplu risc, ci o nebunie. De aceea slabele rezultate date de scolile primare rurale la noi. Copilul de satean invata in scoala sa fie cu initiativa, fiindca scoala noastra este croita pe modelul scolilor burgheze apusene, dar cu toate sfaturile primite, copilul de satean cand iese din scoala se susupune traditiei colective: el munceste cum a pomenit la el in sat, din mosi stramosi.Pin aceasta munca in colectiv satele romanesti au durat. Cand urgia le izbea ele nu se risipeau, ci se mutau, ca un singur om, de la ses la munte, dintr-un cap la altul al tarii.In Apus, in tarile locuite mai ales de anglo-saxoni, colonizarile s-au facut prin imprastierea indivizilor; in tarile locuite de romani prin imprastierea colectivitatilor satesti.
  • O caracteristica a sufletului romanesc, care se poate constata iarasi de la prima privire comparativa, este neperseverenta la lucrul inceput. Romanul este greu pana se apuca de ceva, ca de lasat se lasa usor, zice un scriitor popular. Activitatea romanului o compara multi cu un foc de paie.In Apus, omul se infige adanc cu munca sa in natura, romanul ramane la suprafata. Omul din Apus face opere durabile, pe cand romanul improvizeaza. Si cu toate acestea, tot despre roman se afirma, cu aceeasi dreptate, ca este indelung rabdator, ca este conservator si traditionalist. Cum se impaca aceste caracteristici, care sunt opuse? Cine este fara perseverenta este si fara rabdare.Cine improvizeaza nu este c0nservator.Neperseverenta la lucru si-a facut aparitia de abia in sec ala XIX-lea, deodata cu innoirea organizatiei statului roman. Aceste innoiri de organizare au deschis drum multimii de politicieni si de slujbasi la stat. S-au facut din " politica" si din " slujba" profesiuni de munca usoara, care in scurta vreme au concurat cu succes pe toate celelalte profesiuni. Politicienilor si slujbasilor le trebuia insa o specialitate. Pe aceasta nu le-o putea imoune traditia statului roman, care tocmai se innoia. Specialitatea trebuia organizata prin imitatie dupa alte tate straine. Astfel incepe epoca improvizatiilor profesionale. Pentru a-si gasi o intrebuintare si deci o justificare la plata pe care si-o lua din bugetul statului, doritorul de politica si de slujba trebuia el insusi sa-si defineasca rostul activitatii.El nu putea sa faca aceasta mai bine decat invocand ceea ce se face aiurea. Asa se face in Franta, deci asa trebuie a se faca si in Romania.
  • Cea mai mica greutate ivita in calea educatiei este motiv de intrerupere. Marea majoritate a elevilor nostri nu ajung sa practice carierele pe care le indica titulatura scolilor in care ei au pornit sa se inscrie, ci practica ceea ce improvizatia le-a daruit.
  • Timpul este pentru romani orice, numai moneda nu. La targ sta si se tocmeste ceasuri intregi pentru un lucru de nimic. Tot asa la petrecere, pierde zile si nopti intregi.
  • Pe terenul vietii politice acordul este foarte vag. La noi este un fapt recunoscut ca legile, care sunt obligatii constractate prin reprezentantii majoritatilor cetatenesti, nu se respecta. Nu se respecta nici de cei care le fac, nici de cei pentru care se fac. In principiu s-ar putea zice ca nerespectarea legilor , acolo unde se constata, este datorita educatiei cetatenesti incomplete. Acesta nu este cazul la noi. La noi, nerespectarea legilor este o manifestare directa a individualismului subiectiv. Romanul considera nerespectarea legii ca un titlu de marire si de putere.
  • Rusine nu este pentru popor care se stie deosebit sufleteste de popoare glorioase si puternice, dar este rusine pentru care n-are curajul sa-si cunoasca firea si destinul.
  • Nu este tara in hotarele lumii civilizate in care " gura lumii" "gura satului" sa aiba mai multa trecere ca in tara noastra.
  • Omul de caracter la romani, nu ete acela care este conecvent cu sine insusi, ci acel care n-a iesit din cuvantul grupului, adica acela care a urmat totdeauna clopotul turmei.
  • Un profesor care isi face datoria in mod constiincios, un meserias priceput, un agricultor harnic daca nu fac parada de nationalism, nu sunt nationalisti. In schimb toti pierde-vara, care muncesc pe apucate cand au gust, daca fac parada de nationalism sunt nationalisti. Pe acestia din urma ii "stie lumea" ma rog ca sunt nationalisti, pe cand pe ceilalti nu. Lucru important este nu sa-ti faci datoria de cetatean, ci sa te stie lumea ca esti nationalist.
  • La fiecare 2-3 ani avem cate o criza nationalista de un caracter deosebit.
  • Romanii iubesc puterea pentur putere si nu pentru gandul de a face ceva cu puterea.
  • A trecut timpul domniilor fanariote si s-au dus ciocoii, dar ne-au ramas amintirile despre ei, dimpreuna cu deprinderile lor; ne-a ramas ciocoismul. Ciocoismul il intalnim inca in viata politica si are aproape acelasi caracter ca si ciocoismul vechi: frenezia puterii, lipsa de ideal i dispretul pentru multime.
  • Omul predispus la ciocoism judeca insa astfel. El dusmaneste exclusiv pe cel care i-a luat locul, fiindca acesta detine puterea.
  • Nu ne ocupam de viitor pana ce nu vom sfarsi cu prezentul
  • Ceea ce era bun inainte este acum rau si ceea ce era rau, este bun. Idealul nou schimba logica mintii si a inimii.
  • Revolutia ca sa fie privita ca un bine in viata unei societati trebuie sa fie totdeauna o renovatie
Cele spuse de scriitorul Constantin Radulescu Motru le putem observa fara prea mare efort in comedia contemporana jucata cu atata energie pe teatru pamantului romanesc.