Bine ati venit pe blogul meu

marți, 31 august 2010

Transfagarasanul

De ce trebuie sa pierdem ca sa regretam, sau sa ajungem sa spunem " s-au facut si lucruri bune"? Am facut o excursie de scurta durata in tara si am ajuns la concluzia ca noi nu o sa ajungem sa traim ca pe vremea lui Mihai Viteazu, ci chiar mai rau decat atat. In primul rand in Evul Mediu tradatorii erau pedepsiti, acum sunt aplaudati, nu te uimea atunci cand un barbat se apleca in fata unei doamne si cunostea bunele maniere, acum te uimeste daca se comporta in asemenea mod, deoarece manierele s-au pierdut in razboiul dintre civilizatie si necivilizatie in urma caruia a iesit invingatoare necivilizatia. In urma cu 20 de ani toti il huleau, iar acum daca ar fi trait l-ar alege iar. De o astfel de victorie s-au temut cei care au hotarat sa fie impuscat, pentru ca daca nu le era frica il pedepseau pe Ceausescu cu inchisoarea, nu prin executare. - Tot poporul il stie cu numele de Ceausescu pe fostul dictator, dar Alexe Vladimir in cartea Biografia secreta a lui Ion Iliescu afirma ca pe "tovaras" il chema Nicolae Ceausoglu, acesta era numele adevarat, si s-a nascut nu in Scornicesti, ci in Tatarai. Tatarai era un sat care a fost fondat de tatari ce au ajuns acolo dupa revolutia lui Tudor Vladimirescu din 1821. Satul a fost inclus in comuna Scornicesti pentru a nu se afla numele adevarat al conducatorului, Ceausoglu, ce insemna in tatara " fiu de sluga"-. Multi m-ar caracteriza a fi " comunista", dar mintea lor ingusta nu observa ca acesti "democrati" ( cum se cred azi) au fost partizani ai regimului ceausist. Ei nu diferentiaza termenul "democratie" de "comunism". Pentru lideri ambele cuvinte se rezuma la putere si la bani obtinuti prin diferite mijloace ( fie ele legale sau ilegale). Nu neg faptul ca pe vremea lui Ceausescu nu a fost greu, dar azi e mai usor? Multi spun ca spre finalul "dictaturii" mancarea a fost limitata, dar atunci un colt de paine primea tot poporul, in schimb azi multi nu au nici macar atat. Au murit multi oameni pentru realizarea Transfagarasanului, Canalului Dunare- Marea Neagra, dar au ramas in urma lor niste lucrari folositoare nu numai noua, ci si urmasilor. Este adevarat ca se puteau realiza si fara a pierde vieti omenesti, dar in ziua de azi nu se face nimic si tot mor indivizi. Din doua rele care e mai buna? Dupa ce s-au chinuit oamenii aceia sa realizeze Transfagarasanul, dupa ce au murit multi acolo, noi nu suntem in stare nici macar sa il intretinem? Clasa politica romaneasca merge pe principoiul ca mai bine sa daramam si sa facem altul decat sa il ingrijim, dar ce au daramat nu au mai cladit! Atasez cateva imagini pentru a da veridicitate celor relatate mai sus Si noi avem Venetia
Podul acesta e intre Comana de Sus si Comana de Jos si e facut din scandura putreda. Este amplasat peste un "parau" care are o lungime de 615 km, Oltul. Felicitari oltenilor pentru podurile rezistente pe care reusesc sa le faca!

joi, 5 august 2010

Sunt si exceptii !

Cu cat pasim in viata, cu atat observam schimbarile care se produc in noi. Timpul ne schimba, sau noi dorim sa fim altfel? Modificarile noastre depind de altcineva, sau doar de noi?
Cand suntem mici spunem celor care ne intreaba ca avem patru ani si jumatate, fara a evita sau uita acea parte de timp. Pentru noi, atunci era foarte importanta, ne facea mai mari, iar in gasca de prieteni cine era mai mare avea o oarecare importanta, astfel incat ceilalti il credeau chiar daca acesta spunea aberatii.Inaintand in varsta observam ca raspundem " am 19 ani" uitand cealalta jumatate. Cu cat ne apropiem de batranete, cu atat acea " jumatate" nu mai are importanta care o avea atunci, pentru majoritatea persoanelor mai in varsta importanta e clipa, nu jumatatea.
Cand suntem mici parintii ne spun ca nu e frumos sa mintim, dar timpul ne spune ca mai sunt si exceptii
Cand suntem mici parintii ne invata ca trebuie sa fim buni, sa ii ajutam pe ceilalti, dar timpul ne invata ca sunt si persoane care nu merita ajutorul nostru.
Cand suntem mici suntem invatati sa ascultam, dar timpul ne arata ca sunt persoane care nu merita atentia noastra.
Cand suntem mici suntem invatati sa stam in banca noastra, dar timpul ne invata ca trebuie sa iesim la tabla ca sa le aratam si celorlalti cat stim.
Cand suntem mici ne dam examenul de teorie, iar cand crestem primim examenul de practica. Ai indeplinit tot ce ai invatat cand ai fost mic?
Observam ca peste tot sunt exceptii. Prin urmare nu putem afirma ca generatia tanara din ziua de azi nu intra in sfera normalitatii, pentru ca....mai sunt si exceptii!

marți, 3 august 2010

Cum ai putut?

Prietenia....o relatie intre doua sau mai multe fiinte care poate sa existe chiar si in lipsa cuvintelor. Oare intre oameni poate sa existe prietenie fara a rosti cuvinte? Cum poate exista o prietenie intre un om si un caine daca nu au un limbaj comun? Cum poti sa te consideri loial si tu cazi la examenul de prietenie cand vine vorba de relatia ta cu fiinta cea mai docila, cainele? Relatia dintre om si caine este deosebita, daca este inteleasa. Daca il lovesti, cainele tot te apara, daca pleci de acasa cu saptamanile si il lasi fara mancare, el nu isi paraseste casa pe care trebuie sa o apere si te asteapta cu nerabdare sa te intorci. Este trist cand il parasesti si fericit cand te intorci. Exista oare o astfel de loialitate si din partea oamenilor? Va sfatuiesc sa urmariti urmatorul filmulet pentru ca merita! video

luni, 2 august 2010

Libertate sau haos in Romania?



De multe ori aud oameni spunand ca " Romania este o tara libera, asa ca fac si spun ce vreau". Ce inseamna libertatea? Neingradirea? Lipsa constrangerilor? Permisiunea tuturor lucrurilor? Daca ne gandim logic avem libertatea de a spune ce vrem pentru ca este o lege(!) care prevede ca fiecare om are dreptul la libera exprimare. Asadar, libertatea este acordata printr-o lege, punandu-se astfel in aplicare porunca lui Pitagora " inainte sa-i dai poporului libertatea, da-i legi". Legea inseamna constrangere, deoarece nu permite abateri de la ea. Mergand pe acelasi rationament logic, rezulta ca libertatea contine si constrangeri. Exista libertate doar daca exista legi respectate. Haosul, in schimb. poate sa contina legi care sa nu fie respectate, sau poate sa nu aiba legi.
In final, in Romania ce este libertate sau haos? Avem legi respectate, o lege pentru toti sau avem legi pentru fiecare cetatean in functie de interesele lui? Cei care fac legile le respecta sau se intampla ca pe vremea lui Eduard I in timpul caruia un contemporan sustinea ca regele" vrea sa fie legal, dar el declara legal tot ce-i convine".
Nu vreau sa sustin ca in Romania este sau nu libertate, ori sa afirm faptul ca ceea ce am scris in acest articol este adevarat sau nu( este doar punctul meu de vedere), declar insa cu tristete ca din pacate eforturile unor oameni de a schimba mersul tarii pe un fagas mai bun, in care se promoveaza frumosul nu sunt pretuiti pe masura eforturilor depuse nici de cei de la conducere, nici de popor. In acest sens Pitagora avea dreptate" Caleste arama si vei face bronz/ Caleste fierul si vei face otel/ Legiuitorule! Chiar daca ai sa calesti poporul in apele intelepciunii nu vei face niciodata oameni".

joi, 15 iulie 2010

Fiintele ciudate


Cu cat incep sa pricep mai mult, cu atat cred ca inteleg mai putin oamenii. Chiar daca unii se lauda ca pot sa cunoasca usor teluricii, eu ma lovesc de diferite bariere pe care nu le pot trece. Poate este ceva la mine, poate este ceva la ei, nu pot sa am o concluzie la acest rationament pentru ca nu dispun de suficiente argumente. Am citit acum cateva zile ca o profesoara de istorie(!) afirma ca datele nu sunt importante. Daca aceasta relatare venea din partea altei persoane nu ma deranja, dar cand o profesoara de istorie sustine acest fapt, este o problema. Ma intreb acum de ce bugetarii primesc liber de 1 Decembrie, de ce nu in alta zi( motivul pentru care primesc acest liber nu mai are insemnatatea cuvenita, in zilele noastre conteaza doar efectul, nu si cauza!), de ce sarbatorim ziua de nastere in data in care am venit pe lume? Nu putem sarbatori in alta zi?Asa cum ni-i se pare bizar sa ne sarbatorim ziua de nastere in alta zi ( nu ma refer la petrecerea propiu-zisa, ci la sentimentul pe care il ai cand inaintezi in varsta), asa mi-i se pare perplex sa spunem ca ziua nationala nu stiu cand a fost, dar ce insemnatate are?
Locul si timpul sunt factorii fara de care descrierea unui eveniment nu ar fi exhaustiva.

Oamenii sunt fiinte ciudate si greu de inteles. Chiar daca dispunem de inteligenta nu este suficient sa ne putem analiza, sa ne putem cunoaste. Putem sa navigam pe internet, sa cunoastem toate componentele calculatorului, dar nu putem stii toate componentele noastre interioare. Daca aceasta cunoastere ar putea transcede in planul realitatii, ne-am da seama cat de alienati suntem, chiar daca am ajuns totusi de cativa ani la catedra!

duminică, 14 februarie 2010

Poezia dragostei azi! ( Convorbire cu acad.prof. H.H. Stahl )


Hotarat lucru, viata e prea scurta! De multe ori, abia ai inceput sa deprinzi stiinta de a trai, si firele albe au si aparut la tample. Regreti multe clipe irosite pentru ca n-ai stiut sa le dai intrebuintarea cea mai inteleapta si iti spui uneori cu nostalgie: " Daca as putea-o lua de la inceput". Dar timpul pierdut se recupereaza greu si erorile comise sunt uneori ireparabile. De aceea in popor circula o veche zicala: Daca tinerii ar sti, daca batranii ar putea!...
Cum sa prelungim vremea ce ne este data sa o petrecem pe acest pamant? Cum sa prelungim mai ales epoca cea mai activa si mai dinamica a vietii, tineretea? Preocupati de aceste intrebari, oamenii au descoperit unul din mijloacele cele mai eficiente nu de a dilata durata anilor, dar de a-i face mai profitabili, traindu-i mai intens, transferand catre cei tineri experienta acumulata de generatiile anterioare. Daca medicina, prin progresele ei, reda in tot mai mare masura batranilor vigoare si vitalitate, stiintele despre om si despre societate se insarcineaza sa daruiasca tinerilor o intelegere a lucrurilor pe care varsta cu greu le-ar putea-o asigura. Exista pentru aceasta manuale, tratate si studii. Dar mai exista si o experienta individuala indispensabila tocmai in imprejurarile cele mai delicate ale vietii si pe care numai purtatorii ei ne-o pot imprumuta. Nu exista retete scrise pentru orice situatie, dar exista oameni care au vazut si au cunoscut multe si care ne pot ajuta sa gasim solutii, sa evitam greseli. Cine nu are un batran sa si-l cumpere!
Ne cerem iertare pentru aceasta introducere. Profesorul H.H. Stahl nu este un om batran, tineretea sa e frapanta asupra vietii. Sociolog reputat, profesorul Stahl a strabatut, impreuna cu echipe de cercetatori, numeroase asezari omenesti, sate si orase, le-a studiat modul de existenta in epoci diferite, intocmind " foaia de temperatura" a unor colectivitati diverse. Noi nu i-am solicitat nici fise statistice, nici concluzii teoretice. Insasi tema pe care am abordat-o e mai putin obisnuita chiar si pentru un sociolog.
Profesorul H.H. Stahl a inceput cu cateva consideratii mai generale privind sistemul de relatii existent intr-un grup social.
- Raporturile oamenilor care traiesc in aceeasi grupa sunt publice si particulare, iar aceste doua tipuri de raporturi nu trebuie sa se interfereze. Dupa parerea mea, cand te afli in public e bine sa te adresezi chiar si rudelor cu numele intreg. Daca anumite reguli de politete nu sunt respectate, moravurile risca sa se degradeze si scade nivelul etic al grupului in intregimea sa.
- Nu porniti cumva de la un detaliu strict formal?
- El poate fi mai semnificativ decat pare la prima vedere. In comportarea publica a tineretului nostru apar uneori manifestari care arunca pe neasteptate o lumina revelatoare asupra relatiilor intime. Vad, de pilda, un cuplu de tineri care par foarte atasati unul de celalalt. Se cunosc ei cu adevarat? Imi pot pune aceasta intrebare cand ii aud recomandandu-se astfel:
- Aceasta este prietena mea, Mia
-Si mai cum?
-Nu stiu.
Generatiile vechi erau infinit mai formaliste. Regurile de politete se urmareau cu mai multa vigoare. Astazi relatiile sunt mai directe, mai brutale, dar nu neaparat mai sincere.
-Inlaturand convenientele, tinerii vor sa fie mai spontani, mai naturali, sa nu se mai ascunda indaratul unor formule invatate pe dinafara.
- Eu nu cred ca politetea este artificiala. Nu se poate trai in societate fara politete: acest ansamblu de reguli formale fara indoiala, constituie un lubrifiant indispensabil vietii sociale. A fi politicos nu inseamna a fi fals, ci a integra sentimentele sincere intr-un ansamblu de norme ale existentei colective. As formula un astfel de principiu in felul urmator: " Poarta-te cu toate femeile la fel ca si cu femeia careia ii faci curte". Daca vei arata respect pentru toata lumea, va fi mai agreabil de trait decat intr-o atmosfera de incordare, de jungla.
-Ziarele semnaleaza cresterea numarului de divorturi ca urmare a superficialitatii, a usurintei multor tineri in incheierea casatoriei.
- Nu cred ca aceasta este la noi, in momentul de fata, o grava problema sociala. Cifrele statistice nu arata o depasire a limitei oarecum normale de divorturi. In principiu, nu toate casniciile pot fi reusite si nu are rost sa mentii cu forta chiar si o casatorie nepotrivita asa cum o facea, cu intrasigenta, biserica catolica. Aici trebuie sa intervina in primul rand factorul educativ. Oamenii inzestrati cu o viziune superioara asupra vietii vor sti sa-si rezolve si problemele intime la un nivel etic superior. Ei nu vor recurge la acel gen vulgar de " morala" pe care o caracterizeaza un personaj al lui Caragiale: " I-am facut o morala...din porc si magar nu l-am mai scos!

Partea a II-a va urma....Pana atunci... TOATE CELE BUNE!