Bine ati venit pe blogul meu

duminică, 14 februarie 2010

Poezia dragostei azi! ( Convorbire cu acad.prof. H.H. Stahl )


Hotarat lucru, viata e prea scurta! De multe ori, abia ai inceput sa deprinzi stiinta de a trai, si firele albe au si aparut la tample. Regreti multe clipe irosite pentru ca n-ai stiut sa le dai intrebuintarea cea mai inteleapta si iti spui uneori cu nostalgie: " Daca as putea-o lua de la inceput". Dar timpul pierdut se recupereaza greu si erorile comise sunt uneori ireparabile. De aceea in popor circula o veche zicala: Daca tinerii ar sti, daca batranii ar putea!...
Cum sa prelungim vremea ce ne este data sa o petrecem pe acest pamant? Cum sa prelungim mai ales epoca cea mai activa si mai dinamica a vietii, tineretea? Preocupati de aceste intrebari, oamenii au descoperit unul din mijloacele cele mai eficiente nu de a dilata durata anilor, dar de a-i face mai profitabili, traindu-i mai intens, transferand catre cei tineri experienta acumulata de generatiile anterioare. Daca medicina, prin progresele ei, reda in tot mai mare masura batranilor vigoare si vitalitate, stiintele despre om si despre societate se insarcineaza sa daruiasca tinerilor o intelegere a lucrurilor pe care varsta cu greu le-ar putea-o asigura. Exista pentru aceasta manuale, tratate si studii. Dar mai exista si o experienta individuala indispensabila tocmai in imprejurarile cele mai delicate ale vietii si pe care numai purtatorii ei ne-o pot imprumuta. Nu exista retete scrise pentru orice situatie, dar exista oameni care au vazut si au cunoscut multe si care ne pot ajuta sa gasim solutii, sa evitam greseli. Cine nu are un batran sa si-l cumpere!
Ne cerem iertare pentru aceasta introducere. Profesorul H.H. Stahl nu este un om batran, tineretea sa e frapanta asupra vietii. Sociolog reputat, profesorul Stahl a strabatut, impreuna cu echipe de cercetatori, numeroase asezari omenesti, sate si orase, le-a studiat modul de existenta in epoci diferite, intocmind " foaia de temperatura" a unor colectivitati diverse. Noi nu i-am solicitat nici fise statistice, nici concluzii teoretice. Insasi tema pe care am abordat-o e mai putin obisnuita chiar si pentru un sociolog.
Profesorul H.H. Stahl a inceput cu cateva consideratii mai generale privind sistemul de relatii existent intr-un grup social.
- Raporturile oamenilor care traiesc in aceeasi grupa sunt publice si particulare, iar aceste doua tipuri de raporturi nu trebuie sa se interfereze. Dupa parerea mea, cand te afli in public e bine sa te adresezi chiar si rudelor cu numele intreg. Daca anumite reguli de politete nu sunt respectate, moravurile risca sa se degradeze si scade nivelul etic al grupului in intregimea sa.
- Nu porniti cumva de la un detaliu strict formal?
- El poate fi mai semnificativ decat pare la prima vedere. In comportarea publica a tineretului nostru apar uneori manifestari care arunca pe neasteptate o lumina revelatoare asupra relatiilor intime. Vad, de pilda, un cuplu de tineri care par foarte atasati unul de celalalt. Se cunosc ei cu adevarat? Imi pot pune aceasta intrebare cand ii aud recomandandu-se astfel:
- Aceasta este prietena mea, Mia
-Si mai cum?
-Nu stiu.
Generatiile vechi erau infinit mai formaliste. Regurile de politete se urmareau cu mai multa vigoare. Astazi relatiile sunt mai directe, mai brutale, dar nu neaparat mai sincere.
-Inlaturand convenientele, tinerii vor sa fie mai spontani, mai naturali, sa nu se mai ascunda indaratul unor formule invatate pe dinafara.
- Eu nu cred ca politetea este artificiala. Nu se poate trai in societate fara politete: acest ansamblu de reguli formale fara indoiala, constituie un lubrifiant indispensabil vietii sociale. A fi politicos nu inseamna a fi fals, ci a integra sentimentele sincere intr-un ansamblu de norme ale existentei colective. As formula un astfel de principiu in felul urmator: " Poarta-te cu toate femeile la fel ca si cu femeia careia ii faci curte". Daca vei arata respect pentru toata lumea, va fi mai agreabil de trait decat intr-o atmosfera de incordare, de jungla.
-Ziarele semnaleaza cresterea numarului de divorturi ca urmare a superficialitatii, a usurintei multor tineri in incheierea casatoriei.
- Nu cred ca aceasta este la noi, in momentul de fata, o grava problema sociala. Cifrele statistice nu arata o depasire a limitei oarecum normale de divorturi. In principiu, nu toate casniciile pot fi reusite si nu are rost sa mentii cu forta chiar si o casatorie nepotrivita asa cum o facea, cu intrasigenta, biserica catolica. Aici trebuie sa intervina in primul rand factorul educativ. Oamenii inzestrati cu o viziune superioara asupra vietii vor sti sa-si rezolve si problemele intime la un nivel etic superior. Ei nu vor recurge la acel gen vulgar de " morala" pe care o caracterizeaza un personaj al lui Caragiale: " I-am facut o morala...din porc si magar nu l-am mai scos!

Partea a II-a va urma....Pana atunci... TOATE CELE BUNE!